Boala reprezinta o incercare grea atat pentru individ cat si pentru cuplu si familie. Boala canceroasa, mai mult decat orice alte boli, ridica pentru fiecare individ probleme existentiale grave si cel mai accentuat trezeste intrebari legate de moarte. Chiar si acolo unde aceste temeri nu sunt recunoscute ele exista si il macina atat pe bolnav cat si pe cei din jurul lui.


Ce se intampla cu cuplul atunci cand unul dintre parteneri se confrunta cu boala canceroasa? Pentru multi soarta cuplului nu mai este brusc atat de importanta iar partenerul bolnav ocupa locul central fiind privilegiat si acordandu-i-se atentie.


Cuplul este o entitate separata care are o existenta proprie ce depinde insa de existentele subiective ale fiecarui partener in parte. Cele doua persoane care compun cuplul aduc fiecare parti din ei insisi pe care le investesc pentru construirea cuplului si care contribuie la consolidarea acestuia. In momentul in care apare o boala atat de blamata, atat de periculoasa precum cancerul, atat individul bolnav cat si cuplul din care el face parte sunt amenintate cu disparitia. Partenerul sanatos se confrunta cu teama de a nu-si pierde partenerul bolnav dar si cu teama de a nu ramane singur. Partenerul bolnav isi pune problema propriei lui existente dar si a existentei de dupa el, are in minte si suflet teama propriei morti dar si indecizia cu privire la viata partenerului sau, care se va desprinde din sistemul � cuplu pe care impreuna il formau pana atunci.


In confruntarea cu boala canceroasa ambii membrii ai cuplului se pot confrunta cu temeri si emotii pe care le este greu sa le depaseasca singuri. Cel care este bolnav va primi atentie si de multe ori, cel ce il sustine va fi lasat pe locul doi, fara prea multa atentie din partea celor din jur. Intrebarile si emotiile lui pot fi considerate de ceilalti ca fiind mai putin importante si mai putin stringente. El va trebui sa faca fata sarcinilor in plus, lasate de partenerul bolnav aflat sub tratament, intrebarilor rudelor si prietenilor, ingrijirii partenerului bolnav dar si propriilor intrebari, temeri si sentimente.

Desi adesea partenerul sanatos traieste emotiile procesului bolii impreuna cu bolnavul, acestea nu ii sunt recunoscute iar suportul pe care el il primeste este mai mic, poate chiar inexistent.


Psihoterapia cuplului le poate oferi sprijin ambilor parteneri in confruntarea cu acest factor distructiv care poate fi boala canceroasa. Terapeutul ii va sprijini pe cei doi in invatarea unor modalitati mai eficiente de comunicare si exprimare emotionala, facilitand rezolvarea de probleme in cuplu si un sprijin mai eficient ala celor doi, unul fata de altul. Partenerii de cuplu vor invata sa isi ofere reciproc sprijin astfel incat nevoile nici unuia dintre ei sa nu fie neglijate sau negate, dupa ce ele au fost exprimate.

Intrucat exprimarea emotionala si cunoasterea modalitatilor de exprimare a dorintelor si nevoilor sunt foarte importante, partenerii cuplului vor invata aceste modalitati pentru a maximiza sansele de obtinere si indeplinire atat a necesitatilor emotionale cat si a celor materiale.

Pentru partenerii aflati in stadii terminale, procesul terapeutic va facilita comunicarea intre parteneri, usurand astfel reglarea ultimelor afaceri nerezolvate, incheierea situatiilor neterminate si departirea demna la parasirea acestei lumi de catre unul din parteneri, oferind sprijin si suport emotional pentru cel ce va ramane.


(Un articol de Cristina Sterie)


Inapoi...